Mă lepăd

1970909_1421757151404446_1340482314_n

Fumez, dar nu sunt fumătoare. Cam asta le spun tutoror fetelor și unor femei care, din curiozitate, mă întreabă dacă bag sau nu otravă de asta în mine.

Să mă poziționez drept o fumătoare înrăită nu-mi permite conștiința, or a fuma o țigară în două zile sau un pachet într-o zi, iar după asta să uit de ele pe vreo lună nu-i lucru serios, spun adevărații fumători.

Mulți și multe sunt ca mine, dar, nu știu, din ce cauză și-au băgat în bostănel ideea că trebuie să se tratateze de această depedență. Și bat pragurile pe la clinici și seminare și umblă cu plasture. Dependent asta înseamnă că nu-i pe lume plăcere mai mare ca țigara-n gura ta. Nu-i. Nici penisul lui bărba-tu, nici pârjoalele Mariei, nici curu Verei. Tu vrei țigări în fiecare zi, în fiecare dimineață. Fumatul e parte din viața ta. Precum din obișnuință, îți tragi ața de la chiloți să nu-ți intre prea tare în fund, așa scoți și țigările din pachet. Bețivii vor alcool. Fumătorii vor țigări. Dacă nu ești din categoria asta de oameni, de ce dracu umbli cu o mutră apocaliptică – iaca-tă! te lepezi. Cum să lași ceea ce niciodată nu a fost al tău? Pentru că, fumatul pentru fumătorii adevărați, e mod să viață, e caracter.

Țigările electronice sunt ca și penisurile de cauciuc. Treabă fac, dar nu ejaculează. Nu simți nici o căldură de la spermă. Pentru că nu-i. Sperma. Dar, tot sunt mai bune decât două degete-n tine.

Fumatul în doi e semn de intimitate, dar și de nebunie. Trebuie să știi cum să respiri atunci deschizi gura ca să-i primești fumul. Necunoașterea duce la cohăieli oribile. Cunoașterea – la 69, la mai multe tandrețuri sexuale. La (aproape) o totală nebunie sexuală. Futaiul la impresie (fie Xanax luat peste măsură sau iarbă sau sărutări în două cu fum de țigară) e demn de toată lauda.

Femeile însărcinate și mamele care alăptează și care fumează ar trebui croite cu vergi de otel. Fumatul e (sau nu) alegerea fiecăruia dintre noi, a oamenilor mari. Nu și a bebelușilor.

Despre otravă și moartea chinuitoare din cauza fumatului: nici un spot publicitar nu a reușit să mă convingă că eu niciodată, dar absolut niciodată nu trebuie să bag asta-n gură. De ce la Oficiul Stării Civile nu este atârnat pe vreun perete un panou informativ (la fel ca în spitale unde sunt desenați doi plămâni neajutorați) unde ar fi scris câte omoruri, anual, sunt în familii. Câte soții și-au înjunghiat soțul, câți bărbați și-au lovit femeia și au bătut-o până au adus-o în stare de comă?

Să mori de mâina unui nebun sau a unei nebune, cred eu, e mai cu putință decât de la un pachet de țigări.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s