Zilele Semiramidei

1898183_592819097470091_1758247061_n

Nu-i femeie cea care nu-i prefăcută. Când cu coadă, când cu nimb – câteodată, noi singure, nu mai știm cum suntem și ce vrem. Dar, există o perioadă când suntem adevărate, reale, naturale. Adică rele și dispuse să frângem gâtul oricărei babe cu păr vopsit cu cerneală care, în troleibuz, ne suflă sacadat în ceafă.

Ovulația.

Atunci pământul e al nostru.

Atunci aș fute tot ce mișcă și-aș mânca spermă pe pâine (2 felii de paine si intre ele spermă de doua degete).

Momentele de sensibilitate și vulnerabilitate caracteristice acestor zile (dacă urmăriți postările mele de pe FB vedeți și texte pline de sentiment, nostalgie, tristețe și aiureală) sunt de scură durată. Ele preced o furtună, o nebunie. De parcă Iadul s-a dezlănțuit și toate drăcoaicele au dat năvadă pe pământ.

Noi vrem putere și-o luăm.

Noi vreu bărbați. Nu contează dacă are sau nu studii, dacă scrie sau nu corect, dacă-i însurat sau are doar o potaie acasă. Birjari, șoferi de camion, ingineri sau actori. Ei sunt bărbați și eu îi vreau. Adânc în mine. Să mă scurgă de puteri – cârpă de întins pe sârmă să fiu. Să mă lingă, să mă rupă.

Nevoia de bărbați este nevoia de supraviețuire, de conservare a tot ce avem mai bun în noi. În aceste zile, ei nu sunt scop, ei sunt mijloace.

Eu trebuie să mă-nmulțesc. Să fac altele ca mine.

Sânge din sângele meu.

Anunțuri

Un răspuns la „Zilele Semiramidei

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s